Psihologia maselor

Категория реферата: Рефераты по психологии
Теги реферата: титульный курсовой работы, механизм реферат
Добавил(а) на сайт: Сосипатр.

b) Castele (muncitorimea, militarii, fetile bisericesti etc.)

c) Clasele (burghezia,proletariatul)

Un alt cercetator in domeniu E.Canetti a evoluat calitatile unei multimi:

1.Multimea tinde sa creasca fara a avea hotare de limita.
Daca limitele sunt artificiale – prin crearea institutiilor ce ar mentine izolarea multimii, apare pericolul eruptiei sale.

2. In interiorul multimii domina egalitatea ce este un factor absolut al existentei si viabilitatii multimii.

3. Multimea tinde spre densitate.

4. Multimea are nevoie de o directie. Existenta unui scop comun nimiceste interesele individuale ca fiind periculoase pentru multime.

Comportamentul colectiv uimeste prin irationalitatea sa criminala, psihologul englez Bartlett exprimindu-se in aceasta directie astfel : “Marele mister al oricarui comportament este comportamentul social. Am fost nevoit sa-l studiez toata viata mea, dar n-as pretinde ca l- am inteles si ca-l cunosc. Mi-am facut impresia ca am patruns in esenta firii individului, fara a incerca insa sa prezic comportamentul lui in grup.”

Actiunile intreprinse de multimile revoltate au generat o teorie a “multimii criminale” dezvoltata de Lombrozo si Sigeli. Lombrozo considera ca multimile sunt compuse din indivizi cu caracter delicvent si sunt condusi la fel de astfel de indivizi. Psihologia multimii poate fi privita drept o parte a antropologiei criminale, caci criminalitatea e un elemant indisolubil al oricarei multimi. Se observa o tendinta generala de creare a unei doctrine juridice pentru pedepsirea crimelor multimilor. Sigeli pe de alta parte considera “multime criminala” toate miscarile sociale, politice de la anarhisti la socialisti si desigur muncitorii in greva, partasii mitingurilor de strada. Asadar multimile si-au deschis calea in politica prin aspectul criminal al actiunilor sale.

O cauza a actiunilor distrugatoare ale multimilor este desigur opinia de masa extrem de instabila. Savantul englez Mc Dougall a subliniat un sir de cauze evidente ale acestei instabilitati:

1. Dezmembrarea si slabirea crezurilor antecedente, care si-au pierdut puterea si nu mai pot directiona opinia schimbatoare a multimii.
Locul fostei credinte este ocupat de un sir de opinii particulare fara trecut si viitor.

2. Puterea crescinda a multimii ce intilneste tot mai putine contrabalantari, drept rezultat fiind existenta unui flux deosebit de idei ce se manifesta tot mai liber, intilnind tot mai putine obstacole. Avind in vedere puterea de astazi a multimii, orice opinie ce ar poseda suficient farmec ar capata o putere tiranica, incit era gindirii libere ar disparea pe mult timp.

3. Presa ce raspindeste opinii contradictorii. Astfel nici o opinie nu se poate stabili definitiv si este sortita disparitiei inainte de adeveni o opinie comuna.

Presa detine si astazi o anumita putere dar numai fiindca oglindeste opiniile multimii. Devenind un agent informational, presa s-a dezis de implementarea in masa a carorva doctrine. Oare unde s-ar putea gasi astazi un ziar atit de bogat incit redactorul sa-si exprime propriile sale opinii? Ascultarea opiniei multimii astazi este un moment deosebit de important pentru presa si guvernanti. Ce ecou a avut o actiune sau un proiect legislativ – iata ce trebuie ei permanent sa cunoasca.

Cindva se spunea ca politica nu trebuie sa se conduca de sentimente si pasiuni, insa ce e de spus astazi cind politica tine tot mai mult de starile de spirit a unei multimi instabile, supunindu-se sentimentelor si nu ratiunii. Cauzele relevate de Mc Dougall genereaza o lipsa de posibilitati pentru guvernatori in a conduce cu opinia publica.
Oamenii de stat in loc sa directioneze opinia multimii, o urmeaza si aceasta le sorteste unei instabilitati permanente in fapte .

E deosebit de importanta elucidarea caracteristicelor specifice ale unor multimi, ce au fost instituite de constitutiile statelor democratice contemporane :multimea electorala si cea parlamentara.

Calitatile preponderente ale multimii electorale sunt irationalitatea, lipsa unui spirit critic, incredere naiva si unilateralitate. Liderul trebuie sa cunoasca cum sa placa, sa fie atragator, sa stie a folosi pasiunile multimii. E necesara distrugerea pozitiilor oponentilor fara insa a face uz de argumente rationale, caci ele nu servesc la nimic. Programul electoral nu trebuie sa fie prea categoric, aceasta va da posibilitati de opozitie concurentilor. Promisiunile exagerate impresioneaza la moment si apoi nu obliga la nimic. Se poate observa si actiunea factorului sugestiei. Oratorul ce va sti sa o foloseasca si va gasi o noua formula verbala ce va oglindi opinia majoritatii va invinge cu siguranta

Multimile parlamentare sunt la rindul sau neuniforme si nonanonime.
Regimul parlamentar este idealul tuturor popoarelor civilizate contemporane, insa la baza lui s-a pus o conceptie psihologica eronata : precum ca mai multi oameni ar putea lua o hotarire mai inteligenta decit fiind putini. Romanii spuneau : Senatores omnes - boni viri, senatus romanus - mala bestia, iar Solon mentiona :”Fiecare atenian in parte e o vulpe hitra, dar cind atenienii se string la adunarile populare in Pnix devin o turma de oi”. In fiecare partid exista un lider care directioneaza opinia, deputatii fiind in plus constrinsi de opinia electoratului sau.
Daca un parlamentar ar propune un proiect legislativ ce ar ridica inlesnirile acordate cetatenilor, alti membri simtind frica in fata opiniei alegatorilor sai vor vota mai mult decit probabil pozitiv cu toate ca aceasta actiune ar putea influenta negativ bugetul statului. Lebon cercetind aceasta problema spunea ca ar fi stupid de considerat ca patruzeci de academicieni ar actiona altfel decit patruzeci de cumetre consatene. Trecind cu vederea problemele date, parlamentele sunt inventia superioara gasita de popoare pentru autoguvernare si intru limitarea posibilitatii unei tiranii personale. Parlamentul e idealul elitei umane.
De fapt,insa parlamentul prezinta un pericol dublu : guvernare instabila si limitarea progresiva a libertatii si initiativei personale. Aici s-ar putea aminti citatul lui Zinoviev :”Ideile adinci si veridice sunt individuale, iar cele false si superficiale sunt de masa. In multime poporul cauta orbire si sensatie.”

Care ar fi atunci elementul-nucleu al unei multimi, catalizatorul opiniilor si actiunilor sale? Desigur ca liderul multimii.Rolul marilor lideri este de a crea o credinta, fie aceasta religioasa, politica sau sociala, intr-o opera, idee sau om.A-i da omului credinta inseamna a-i inzeci puterile.Liderul multimii deseori singur este hipnotizat de idee devenind apostolul ei. Totul tace in fata convingerii sale absolute, interesele personale, familia – totul fiind jertfa ideei. Fiind deseori o personalitate intr-un anumit sens anormala liderul multimii revoltate devine inima ei concentrind in actiunile si cuvintele sale quintesenta pasiunilor si sentimentelor ale supusilor sai. Anume seminebunii ca Pierre
Lermitt si Luther au zguduit lumea. Deosebirea dintre un lider adevarat al multimii si un simplu om politic e evidenta. Danton ramine a fi un orator abil, un mester al subtilitatilor de stil, pe cind Robespierre e un proroc, pentru el lupta pentru putere si lupta pentru interesele poporului sunt identice.

O calitate importanta a unui lider de multime este predominarea curajului asupra intelectului. Oameni capabili sa analizeze situatia si sa propuna o iesire din situatie in politica ca si peste tot sunt multi. Insa teoria adevarata si rationamentul abil nu inseamna nimic fara o vointa a actiunii si convingerii de oameni. Deci cutezanta, curajul sunt calitati ce transforma posibilitatea in realitate, rationarea in actiune.
Gustav Lebon vorbind despre lideri spunea ca : ”Liderul multimii poate fi uneori inteligent si invatat insa in general aceasta ii este de prisosinta mai mult decit necesar. Observind complexitatea lucrurilor, dind posibilitate de a le analiza si explica intelectul manifesta indulgenta si esential slabeste intensitatea convingerii necesara propagatorului Marii lideri ai tuturor epocilor si indeosebi a celor revolutionare au fost oameni limitati desi faceau lucruri mari.

In prezent fenomenul multimii este in crescinda activitate, situatiile in care guvernele nu a putut actiona vehement si rapid devenind posibilitati de manifestare a intereselor specifice de masa, instrument al promovarii fiind in primul rind violenta .

Voi mentiona doar doua situatii curente si bine cunscute de opinia publica fiind destul de bine luminate de mass-media. Prima miscare de masa pe care as vrea sa o elucidez este mineriada sfirsitului anului
1998 din Romania. Analizind cele intimplate putem vedea ca principiile unei psihologii de masa sunt respectate intru totul. In primul rind au fost un sir de actiuni nepopulare din partea guvernului incercarea de a inchide minele aprinzind nemultumirea masei de mineri. Actiunile fortelor de ordine fiind nu in calitate de bariera ci drept un catalizator ce a marit convingerea multimii precum ca statul a devenit inamicul lor si unica iesire este continuarea ostilitatilor. Flacara acestei convingeri a fost atit de mare incit populatia ce intra in contact cu multimea minerilor isi exprima simpatiile fata de actiunile grevistilor. In opinia minerilor
Bucurestiul a devenit centrul nedreptatii simbolizind actuala putere de stat, populatia bucuresteana devenind un indirect inamic al revoltatilor.
Propunerile de conciliere inaintate de stat au fost acceptate nu deaceea ca minerii au vrut-o, ci deaceea ca a vrut-o Miron Cosma carismaticul lider al combatantilor, prin hotarirea sa s-au oprit din mars mii de oameni, situatia in care Cosma nu ar fi vrut-o fiind un probabil inceput de razboi civil. Intelegerea a fost semnata si parea ca totul s-a sfirsit, insa nemultumirea gemea in inimele multiimi care a fost oprita din mersul sau spre simbolul nedreptatii : Bucuresti.

Conflictul a trecut doar in stare latenta, izbucnind din nou dupa ce liderul minerilor a fost condamnat la 18 ani de inchisoare. Cosma, ce prin potentialul sau carismatic poate incepe razboi civul, e arestat, minerii sunt alungati in custile sale si ar parea ca totul s-a sfirsit cu bine, insa evenimentele derulate doar au amplificat latentul potential distrugator al multimii nesatisfacute, si noile nelinistiri nu se vor lasa asteptate.

Aici ar putea fi mentionat opinia lui S.Moscovitchi care spunea ca
:”Personalitatea sau individul aparte isi pastreaza statutul de obiect de cercetare predominant… Insa in lume se constituie si se foloseste psihologia multimii…Daca ar fi privite fara prejudecati razboaiele etnice, violenta in orase, conflictele rasiale si cele sociale, psihologia multimii ar fi recunoscuta forta lor de miscare.”

Un alt fenomen ce tine de cele prezentate in aceasta lucrare ar fi reactia curzilor la arestarea liderului national Mustafa Odjalan. Acest fenomen ne demonstreaza inca odata rolul deosebit de importrant al unui lider carismatic in cadrul unei multimi si elucideaza masstabele puterii lui practic nelimitate asupra membrilor multimii dominate. Incercarea de a inlatura liderul amplifica reactia multimii ce ar putea fi comparat cu sindromul de abstinenta caci liderul este drogul multimii.

Поделитесь этой записью или добавьте в закладки